În contextul pandemiei, din ce în ce mai multe firme (fie că sunt din industria HORECA sau alta) se confruntă cu dificultăți financiare, cauzate de venituri mai mici spre zero, încasări lente ale facturilor, menținerea cheltuielilor curente (salarii, contracte de închiriere a spațiilor etc) și de ajungerea facturilor din urmă la scadență.
La rândul lor, creditorii, forțați de aceleași împrejurări încep procedurile pentru obținerea titlurilor executorii sau direct pentru executarea silită. Desigur, să nu uităm că se acumulează și penalități.
Șansele firmelor de a supraviețui crizei economice, până la redresarea economiei depinde de gradul de recuperare a creanțelor, de posibilitatea de eșalonare a datoriilor, de renegocierea contractelor, lucruri care pemit reluarea și dezvoltarea în continuare a afacerii.
Asociații și respectiv administratorii trebuie să cunoască mijloacele legale pe care le au la dispoziție în aceste situații dificile și să le utilizeze, înainte ca vreunul dintre creditori să solicite deschiderea procedurii insolvenței.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență oferă societăților posibilitatea de a se redresa eficient și efectiv, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenței, fie prin procedura de reorganizare judiciară.
În condițiile în care se face rost de capital, prin obținerea unor împrumuturi (cum este IMM Invest) este de preferat ca banii respectivi să fie utilizați pentru investiții în vederea repornirii afacerii sau a reprofilării și pentru plata salariilor, dar nu și a debitelor acumulate. Acesta este și unul dintre principiile stabilite de Legea nr. 85/2014: “asigurarea accesului la surse de finanțare în procedurile de prevenire a insolvenței, în perioada de observație și de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creanțe”.
Cu toții ne dorim parteneri de afaceri pe o durată cât mai lungă și am face tot posibilul să nu se ajungă la faliment.
Astfel, debitorii se pot adresa judecătorului sindic, fie pentru a fi numit un mandatar ad-hoc, fie pentru a fi numit un administrator concordatar, fie pentru a se deschide procedura insolvenței, prin reorganizarea societății. Neoptând pentru niciuna dintre aceste proceduri, pe care legea le oferă companiilor în dificultate se lasă loc doar falimentului debitorului, cu consecințe devastatoare atât pentru angajați, pentru afacere, dar posibil și pentru asociați/administratori, cărora li se poate atrage răspunderea patrimonială personală (în anumite condiții prevăzute de lege).
Dintre toate cele enumerate, procedurile de prevenție a insolvenței sunt de preferat în fața unei reorganizări judiciare, având caracter secret și urgent. Ele se instituite cu celeritate, dar și pe o perioadă mult mai scurtă decât în cazul reorganizării.
Mandatarul ad-hoc
Mandatarul ad-hoc este un practician în insolvență, numit exclusiv la cererea debitorului, de către președintele tribunalului, în 5 zile de la primirea cererii. Pentru o perioadă de 60 de zile, acesta va încerca să negocieze /renegocieze contractele esențiale cu creditorii și implicit modalitatea de achitare a datoriilor, sub umbrela confidențialității totale. În prealabil discuțiilor cu creditorii, acesta va face o analiză independentă a situației financiare a debitorului, lucru care sporește încrederea creditorilor în a purta negocieri cu acesta, spre deosebire de a le purta cu administratorul companiei.
Mandatarul ad-hoc poate obține, de exemplu: ștergerea sau eșalonarea datoriilor, amânarea urmăririlor silite, a acțiunilor judiciare sau extrajudiciare sau a cererilor de declanșare a procedurilor de insolvență contra debitorului, o continuare a unor contracte aflate în curs (ex.: utilizarea liniilor si facilitaţilor de credit existente), o renegociere a clauzelor contractuale sau chiar o încetare sau suspendare a unor contracte aflate in curs, daca sunt păgubitoare pentru șansele debitorului de a se restructura.
Dacă, după eșecul acestui acord, debitorul intră în insolvență, acordul poate fi atacat sau anulat.
Onorariul mandatarului ad-hoc este suportat de către debitor.
Concordatul preventiv
Concordatul preventiv este un contract între debitor și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, prin care debitorul propune un plan de redresare și de realizare a creanțelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultății în care se află.
Administratorul concordatar este un practician în insolvență, care se numește de către judecătorul sindic în 2 zile de la primirea cererii, ce poate fi formulată exclusiv de către debitor. Principalele atribuții ale administratorului concordatar sunt: întocmirea tabelului creditorilor și elaborarea împreună cu debitorul, în termen de 30 de zile a ofertei de concordat (cu proiectul de concordat și planul de redresare), efectuarea demersurilor pentru soluționarea pe cale amiabilă a oricărei dispute între debitor și creditori ori între creditori și supravegherea îndeplinirea obligațiilor asumate de către debitor prin concordatul preventiv.
Onorariul administratorului concordatar este suportat de către debitor.
Adunarea creditorilor concordatari are următoarele atribuții: aprobă rapoartele administratorului concordatar privitoare la activitatea debitorului și la îndeplinirea obligațiilor asumate prin concordat; desemnează reprezentantul creditorilor. Tot adunarea creditorilor poate solicita și anularea concordatului preventiv.
Proiectul de concordat preventiv trebuie să includă un plan de redresare, care să conțină cel puțin următoarele măsuri:
a) reorganizarea activității debitorului, prin măsuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii funcționale, reducerea personalului sau orice alte măsuri considerate a fi necesare;
b) modalitățile prin care debitorul înțelege să depășească starea de dificultate financiară, precum: majorarea capitalului social, conversia unor creanțe în acțiuni/părți sociale, împrumut bancar, obligațional sau de altă natură, inclusiv împrumuturi ale asociaților/acționarilor, înființarea ori desființarea unor sucursale sau puncte de lucru, vânzarea de active, constituirea de cauze de preferință; în cazul acordării de noi finanțări în perioada de concordat, se va prevedea prioritatea la distribuire a acestor sume, după plata cheltuielilor de procedură.
Termenul în care se va realiza concordatul este de 24 de luni, cu posibilitatea de prelungire cu 12 luni. În primul an este obligatorie plata a minimum 20% din valoarea creanțelor stabilite prin concordat.
În cazul în care în cursul derulării procedurii, înainte de expirarea termenului prevăzut mai sus, administratorul concordatar apreciază că este imposibilă realizarea obiectivelor concordatului din motive neimputabile debitorului, poate cere judecătorului-sindic constatarea nereușitei concordatului preventiv și închiderea procedurii.
Unul dintre avantajele procedurii este că debitorul poate solicita suspendarea provizorie a executărilor silite, odată cu depunerea ofertei de concordat, până la omologarea concordatului de către judecătorul sindic. După această dată, suspendarea va opera de drept pentru toate executările silite.
Un alt avantaj este că, sub condiția acordării de garanții creditorilor de către debitor, judecătorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amânare a scadenței creanței lor, perioadă în care nu vor curge dobânzi, penalități, precum și orice alte cheltuieli aferente creanțelor.
Alte avantaje ale procedurii de concordat preventiv:
-debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care continuă în mod obișnuit pe toată perioada procedurii concordatului, sub supravegherea administratorului concordatar;
– acordă posibilitatea debitorului de a-și conserva lichiditățile bănești,
– debitorul este ajutat de un practician în insolvență să negocieze și să-și restructureze afacerea;
– creditorii sunt mai avantajati în cazul concordatului deoarece își pot recupera creanțele stabilite prin proiectul de concordat, în cazul falimentului șansele de recuperare fiind mult mai mici;
– rolul judecătorului-sindic este minim.
Poate că cel mai important avantaj al acestei proceduri este că, pe perioada concordatului, nu se poate deschide procedura insolvenței față de debitor.
Reorganizarea judiciară
Reorganizarea judiciară este procedura cu caracter public, ce se aplică debitorului în insolvență, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor, prin restructurarea operațională sau financiară a socității, ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii.
Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorganizare. Spre deosebire de procedura concordatului preventiv, reorganizarea judiciară este o procedură publică, actele fiind publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Executarea planului de reorganizare nu va putea depăși 3 ani, calculați de la data confirmării planului. Termenele de plată stabilite prin contracte – inclusiv de credit sau de leasing – pot fi menținute prin plan, chiar dacă depășesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi și prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă inițial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligațiilor din plan și închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăți vor continua conform contractelor din care rezultă.
Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Acționarii, asociații și membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului, cu excepția și în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în planul de reorganizare.
Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau averea acestuia, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. Pentru serviciile furnizate în condițiile menționate anterior, debitorul are obligația de a achita contravaloarea acestora, având dreptul la un termen de plată de 90 de zile.
Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței, cu excepția creanțelor beneficiare ale unei cauze de preferință.
În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. În cazul în care planul eșuează, acestea se datorează până la data deschiderii procedurii falimentului.
Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului.
Procedura falimentului este procedura de insolvență, concursuală, colectivă și egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Măsuri speciale în perioada de alertă
Pe perioada de alertă, debitorii care se află în stare de insolvență sau care ajung în stare de insolvență nu sunt obligați să depună la tribunal cererea privind deschiderea insolvenței, însă o vor putea face, cu condiția atașării dovezii notificării în prealabil a organului fiscal despre intenția acestora*.
(*art. 30 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 70 din 14 mai 2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și a altor acte normative)